„Asta îţi oferă educaţia: independenţa asupra sorţii tale.”
(dr. Corneliu IORGULESCU)
EUROSCOLA, EDIȚIA A XII-A
Interviu realizat de Maria Burada (10 D), Teodora Bercea (11 D)
Foto: Ghiță Corvin (10 A0, Furtună Vlad (9 B)
2 octombrie 2019
Corneliu IORGULESCU este medic primar cardiolog la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, membru al Societăţii Române şi Europene de Cardiologie. Încă din anul 2008 are competenţă europeană în dispozitivele cardiatice implantabile şi, în anul 2012, obţine şi competenţa europeană în electrofiziologie, ambele acordate de Societatea Europeană de Cardiologie. De asemenea, a publicat numeroase lucrări ştiinţifice în revistele de specialitate şi a prezentat lucrări la congresele internaţionale de cardiologie. Fost spirist, domnul doctor Iorgulescu a revizitat liceul în cadrul căruia şi-a croit drumul spre medicină, împărtăşindu-le colegilor mai mici experienţa sa şi cum educaţia este fundamentală în tot ceea ce priveşte dezvolarea.
Pe data de 2 octombrie 2019, am avut șansa de a discuta cu un om excepţional, glumeţ şi deschis, în care am identificat atât un coleg, cât şi un model.
Teodora Bercea: Pentru început, vă prezentăm proiectul nostru. „Euroscola” este un concurs organizat anual de Parlamentul
European pentru liceeni din toate statele membre ale Uniunii Europene. Tematica este variată şi de actualitate, reflectând probleme majore cu care se confruntă populaţia Europei. Anul acesta provocarea este una extrem de intersantă: aceea de a identifica personalităţi care au reuşit să aibă un parcurs demn şi frumos prind educaţie şi practicarea unei meserii.
Maria Burada: Ce ne puteţi spune despre educaţia dumneavoastră? Mai precis, în ce perioadă credeţi că educaţia v-a influenţat decisiv?
Dr. Corneliu Iorgulescu: Bun, să mă prezint: sunt Corneliu, colegul vostru mai mare. Am fost, după cum v-a spus şi domnul diriginte (n.r.: prof. Constantinescu Alexandru), pentru mine aşa va rămâne întotdeauna, elev aici începând cu anul 1992, printre primele generaţii dupa revoluţie, la reînceputul Liceului „Spiru Haret” (aşa cum este astăzi şi a fost şi înainte unul dintre cele mai bune licee din ţară). Ca etapă, educaţia este încontinuu. În momentul în care încetezi să te educi, nu e bine, apare plafonarea şi se termină. Pentru mine, un salt educaţional a însemnat liceul, faţă de şcoala generală. De ce? Pentru că intrăm deja într-un grup selectat printr-un concurs şi asta deja face o diferenţiere majoră. Nivelul la care se poate lucra cu un grup selectat e cu totul altul decât cel pe care îl avem în ciclul primar. După aceea, a urmat, bineînţeles, facultatea, dar dacă e să luăm ca educaţie generală în formarea individului, cred că liceul are o importanţă mai mare decât facultatea. În facultate deja ţi-ai ales o arie, te dezvolţi unilateral strict pe o tematică, pe când restul lucrurilor le prinzi în perioada aceasta. E o perioadă în care te formezi ca adult, relaţiile sociale se schimbă radical şi, în plus, acumulezi partea aceasta de cunoştinţe generale şi îţi alegi un drum. Ca moment de educaţie, liceul aş zice că este un moment decisiv.
T.B.: Aţi avut modele? Cine v-a influenţat cel mai mult în timpul formării dumeavoastră?
C.I.: Eu am prins o perioadă proastă a României, anii 1990. Era o criză economică cumplită, un nivel de sărăcie naţional, un mediu foarte dificil. Motivul pentru care am ales medicina a fost fapul că era o meserie care-mi oferea independenţa de mediu. Practic, în medicină există relaţia medic-pacient și, din punctul acesta de vedere, e o meserie privilegiată definindu-ți existenţa. Nu există limitările vehiculate: că nu te poţi dezvolta în medicină. Din contră, te poţi dezvolta destul de mult şi individual, iar eu merg pe calea aceasta. În rest, privind alte modele, există modelul parental, modelul profesorilor, modelul colegilor mai mari, într-o competiţie pozitivă, şi tot ce avem în filme, în cărţi... Am avut un avantaj în generaţia mea, pentru că erau mai multe modele pozitive.
M.B.: Ce importanţă credeţi că mai are, în ziua de astăzi, educaţia pentru reuşita în viaţa unei persoane?
C.I.: Este esenţială, din punctul meu de vedere. Există mai multe tipuri de reuşită, dar, una peste alta, aş defini-o ca pe o INTEGRARE SOCIALĂ ŞI FAMILIALĂ COMPLETĂ. EDUCAŢIA ÎŢI OFERĂ INDEPENDENŢA. Dacă atingi un nivel bun educaţional, poţi să îţi alegi cariera. Cum ai ajuns în vârf e foarte simplu: faci ce îţi place. Inclusiv educaţia enciclopedică: de ce facem istorie, geografie. Pentru că îţi permit să te dezvolţi într-o varietate de domenii ulterior şi, pornind de la un nivel mai bun, ai şanse mai mari să ajungi mai bun. Asta îţi oferă educaţia: independenţa asupra sorţii tale.
T.B.: În timpul campaniei noastre, am auzit o ipoteză extrem de interesantă: aceea că Educaţia ne face liberi. Ce părere aveţi?
C.I.: Vorbind despre educaţie şi despre libertate, cred că în domeniul medical ai cea mai mare interacţiune cu mediul din afară: sunt multe cursuri, multe sesiuni ştiinţifice şi o bună parte din formarea mea a fost în afară. E extrem de important să ai un nivel de cultură generală bun, sa vorbeşti o limbă străină bine, te integrezi mult mai uşor. Educaţia e o limbă comună.
M.B.: Aveţi vreun mesaj pentru oameni legat de acest aspect?
C.I.: E important să conştientizăm perioadele noastre de formare şi să nu le pierdem. Din experienţa mea, vă pot spune că oamenii care muncesc cel mai mult şi sunt foarte serioşi se şi distrează. Să nu ratăm etapa şi să folosim resursele mediului în care ne aflăm pentru a ne dezvolta. Să avem nişte obiective de dezvoltare pe care să le urmăm. Ce obţii în plus e ceva care-ţi vine gratis, contezi doar tu şi satisfacţia e cu atât mai mare. E ceva ce obţii tu cu mâinile tale. Mesajul meu ar fi: Nu rataţi momentul. Trebuie să avem nişte ţinte de dezvoltare pe care să nu le ratăm.
