„Cu cât iei contact cu mai multe puncte de vedere, cred că ești cu atât mai liber să alegi care este poziția ta.”
(Liliana Popescu BÎRLAN)
EUROSCOLA, EDIȚIA A XII-A
Interviu realizat de Teodora Bercea (11 D)
Foto: Jessamine Murdzek (10 F), Răzvan Marinescu (10 B)
Liliana Popescu BÎRLAN este conferențiar universitar, prorector al Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA; predă diverse cursuri, atât în limba română, cât și în limba engleză, cu privire la Politica și Relații internaționale în Estul UE, Relațiile UE – Rusia și Procesul de construcție europeană. Experiența domniei sale include numeroase publicații, printre care și cartea din 2009, Construcția Uniunii Europene. Și, mai important, a susținut teza de doctorat pe tema manipulării politice la Universitatea din Manchester și, acum, predă mai departe cunoștințele dobândite studenților români. De asemenea, începând cu anul 2004, este membră a ECDA (Fundaţia Proiectul de Educaţie Civică şi Dezvoltare Academică), despre care avut ocazia să aflăm mai multe.
Pe doamna Popescu am întâlnit-o la birou, după festivitatea de deschidere a anului universitar de pe 30 septembrie, 2019. În cadrul interviului nostru, am descoperit o persoană deschisă, în care am simțit un model.
Teodora Bercea: Înainte de toate, este datoria mea să vă prezint proiectul din care facem parte. În fiecare an, Parlamentul European organizează Euroscola, proiect care se adresează elevilor de liceu din statele membre ale Uniunii Europene. Până acum, temele au fost variate și de actualitate, reflectând problemele oamenilor din Uniunea Europeană: șomaj, declin demografic, problema imigranților… Anul acesta tema este puțin diferită: aceea de a identifica personalități care au avut un parcurs demn și frumos în viață prin educație și cu ajutorul practicării unei meserii. Asta m-a dus cu gândul la dumneavoastră.
Liliana Popescu Bîrlan: Mulțumesc mult pentru apreciere.
T.B.: Ce ne puteți spune despre educația dumneavoastră? Mai precis, în ce perioadă a vieții credeți că educația v-a influențat decisiv?
L.P.B.: Eu cred că educația e un proces continuu, că a început într-o perioadă în care nici nu eram conștientă că sunt educată și continuă și acum. Din punct de vedere formal, pot spune că am terminat școala generală la Lugoj, Liceul de Matematică-Fizică, cu profil Informatică, la Timișoara, după care am făcut Facultatea de Filosofie, la Universitatea București. Am absolvit-o în ‘86, după care, după Revoluție, am plecat în Marea Britanie, am studiat un an pentru masterat și, după aceea, am făcut un doctorat în teorie politică, cu tema Libertate individuală și manipulare politică… După care, a urmat, să zic așa, o continuare a școlii vieții, în sensul că una este cât studiezi și alta e ce faci după ce ai terminat cu școala, pentru că, în timpul școlii ești cumva protejat, fie de părinți, fie o bursă, dar după ce termini studiile, atunci începe marea luptă.
T.B.: Ați avut modele? Cine v-a influențat de-a lungul formării?
L.P.B.: Eu cred că m-a influențat foarte mult mama, prin modelul pe care l-a reprezentat ea, în sensul că a fost un om foarte dedicat meseriei (a fost medic)... și, probabil că și tata, chiar dacă eu cred că întâi ne îndreptăm ca model către persoana de același gen, deci mama, dar cred că și tata a avut o influență mare. În afară de părinți, ulterior a intervenit o serie de modele. De exemplu, unul dintre modelele mele este un arhiepiscop mai puțin cunoscut, arhiepiscopul Óscar Romero, care era salvadorian, deci din America Centrală, și care a luptat foarte mult pentru dreptate în Salvador și a fost, din păcate, omorât în biserică în timp ce vorbea enoriașilor chiar despre tema dreptății.
T.B.: Ce importanță mai credeți că are, în ziua de astăzi, educația pentru reușita în viață?
L.P.B.: Educația? Crucial. Depinde cum concepi educația. Eu cred că, în acest moment, educația se face, într-o parte însemnată, informal. Tot ceea ce vedem în mass-media, în mediu online, mai ales, sunt factori educaționali. Din păcate, sunt mai puțin conștientizați, adică ei ne influențează fără ca noi să conștientizăm și nu întotdeauna în direcția cea mai bună, dar, sigur, uneori în direcția bună, chiar foarte bună. De exemplu, acum, faptul că există așa de multă publicitate în rândul tinerei Greta Thunberg din Suedia mi se pare un lucru extraordinar, în sensul că lumea devine mai conștientă despre problemele mediului, global. Indiferent că este foarte controversat personajul, se spun tot felul de lucruri, e important că tema a devenit centrală și la nivelul opiniei publice mondiale, un lucru fantastic mi se pare. Cert este că e un om, de vârsta voastră, care a ieșit în public și la ora asta e de-a dreptul un lider. Dar sunt și alte aspecte care ne influențează nu neapărat în cel mai bun sens, cel mai bun sens pentru noi și pentru comunitate. De asta zic că o mare parte a educației se desfășoară informal: suntem educați, dar fără să conștientizăm.
T.B.: Este vehiculată o ipoteză conform căreia educația înseamnă libertate. Cum comentați acest aspect?
L.P.B.: Ne face liberi, dar ne face și responsabili, în același timp; liberi în sensul că prin educație în mod normal ar trebui să primim nu numai informații, ci și puncte de vedere. Eu acum sigur am un biased cu caracter părtinitor în ceea ce spun, pentru că activitatea mea se desfășoară în zona științelor politice, a relațiilor internaționale și aici educația are de-a face nu numai cu informația, ci cu puncte de vedere, cu valori. Cu cât știi mai multe sau iei contact cu mai multe puncte de vedere, cred că ești cu atât mai liber să alegi care este poziția ta. În același timp, și libertatea vine întotdeauna cu responsabilitate, pentru că – aici fac o glumă – decizi că e mai bine să deschizi o nouă mină, cum s-a întâmplat în Polonia, recent. Ei au știut, au avut la dispoziție o mulțime de informații cu privire la ce înseamnă să deschizi o mină de cărbune, dar ai ales să deschizi o nouă mină, în timp ce alții închid minele. De aici responsabilitate, dacă ești informat, dar și dacă nu ești informat, tot porți responsabilitate.
T.B.: Nu am putut să nu observ, când m-am documentat, că faceți parte din ECDA. Puteți să îmi vorbiți puțin despre aceasta?
L.P.B.: Pot să spun că, în cadrul acestei fundații am desfășurat un proiect acum vreo doi-trei ani, cred că și ultimul pe care l-am desfășurat. Era pe fonduri norvegiene și era intitulat Tinerii construiesc o Românie civică și proiectul era foarte mult centrat pe dezvoltarea toleranței și pe contracararea hate speech-ului și a diferitelor forme de discriminare și pe înțelegerea diversității, de fapt. Dar am făcut și alte proiecte, concentrate pe problematica democratizării regiunii, cu accent pe Moldova, Ucraina, Marea Neagră – regiunea din care face parte România. Am făcut o mulțime de alte proiecte, în timp.
T.B.: Aveți vreun mesaj pentru oameni legat de rolul educației în reușita în viață?
L.P.B.: Este o vorbă, nu mai știu cui aparține, care spunea ceva de genul: „de consideri că educația e prea scumpă sau prea costisitoare, atunci alegi ignoranța”. Cam asta aș spune. E important să ne informăm, să citim, să ascultăm puncte de vedere diferite, chiar opuse punctelor noastre de vedere, pentru că învățăm ceva, că alți oameni văd altfel lucrurile. Din punctul lor de vedere, lucrurile se arată altfel și nu sunt ei neapărat de rea credință. Pur și simplu, lumea se vede altfel din punctul lor de vedere, fiecare dintre noi suntem unici, niciunul dintre noi nu vede lucrurile la fel cu celălalt. De asta cred că v-ați convins din propria voastră experiență și vă veți convinge până la finalul vieții. De aceea, e foarte important să încercăm să înțelegem cum se văd lucrurile din alte părți, nu neapărat direct să sărim la concluzia că există o rea voință.
T.B.: Nu în ultimul rând, ați avea vreun mesaj pentru generația noastră, în mod particular?
L.P.B.: Pentru generația voastră, da, aș avea cel puțin un mesaj. Având în vedere că voi ați crescut cu tabletele și cu telefoanele, fiecare să-și pună întrebarea: „Cât de mult controlez eu ceea ce caut sau cât de mult mă controlează device-urile pe mine?” Și, sigur, o a doua chestiune pe care aș aduce-o în discuție e importanța legăturii dintre generații, pentru că voi, care sunteți foarte tineri, ați conștientizat că trăiți la un moment dat, noi am conștientizat mai demult, dar noi avem o anumită memorie a faptelor și, mai ales, a timpului, a cum se shimbă lucrurile, ceea ce e foarte prețios, pentru că atunci când ești tânăr, aveam și noi tendința să privim lucrurile pe orizontală, deci ce se întâmplă acum e absolut, dar pe măsură ce trece timpul îți dai seama că lucrurile nu sunt chiar așa și că perspectiva timpului este o procesualitate pe care voi nu aveți cum s-o înțelegeți, pentru că n-aveți cum, pur și simplu. Atunci e foarte importantă legătura cu alte generații.
