E vacanță! E soare! E cald! E timp berechet pentru tot ce am fi vrut să facem în timpul anului, dar, din motive de tot felul, nu am apucat.
Tinerii au evadat fie la munte, fie la mare; fie în țară, fie în străinătate.
Cei care nu pot evada la propriu, aleg lumea cărților. Îi vezi în metrou, în parcuri... Ca în transă, cu ochii pironiți în cartea lor, demontând prejudecăți de tipul: „tinerii din ziua de azi nu mai citesc.”
Da, citesc. Poate nu ce vor alții, dar ce contează?
*
O zi minunată de vară. Gara unui oraș de la malul mării. Forfotă în așteptarea trenului. Timpul trece fie sporovăind cu prietenii, fie ațipind grămadă peste bagajele transformate într-un pat minunat, fie gustând o cafea (da, gustând doar, căci de băut, nu se poate, e prea fierbinte și, în plus, e searbădă, ca majoritatea băuturilor de la automat).
Undeva, la umbra unui stâlp de piatră, o femeie cu un copil în brațe stau așezați așteptând un semn de milă din partea călătorilor. Nu spune nimic. Ceva mai încolo, la umbra următorului stâlp, un alt copil stă așezat și el. Hainele-i sunt ponosite, picioarele aspre, cu pământ întărit pe bătături și în jurul degetelor. Nu vrea nimic. Nu vede nimic. Are în poală o carte (destul de nouă) despre animale. Ar putea fi o revistă. Femeia îi spune ceva. Nicio reacție. Copilul e atât de ocupat să deslușească textul de sub imaginea din carte, încât nu vede, nu aude nimic.
Sosește trenul. Decor obișnuit: fiecare crede că el trebuie să urce primul în vagon, așa că nu contează dacă mai îmbrâncește pe bătrânul din spate. (Copilul citește). Gara se golește brusc. Cu o șuierătură ascuțită, trenul părăsește Linia 1. (Copilul citește în continuare). Liniște. femeia și cel mic se ridică și pleacă. Strigă ceva către băiatul cu cartea și se depărtează. (Copilul citește).
*
Într-o gară a unui oraș de la malul mării, un copil ignoră, pentru câteva clipe din viața lui, lumea. Are pe genunchi o carte. Dacă ar fi fost acolo, „fetița cu chibrituri” i-ar fi spus să stea liniștit: nimic nu s-a schimbat. Lumea e prea dezlănțuită ca să bage de seamă cum, în mijlocul ei, un copil dat la o parte oprește timpul și o sfidează: CITIND.
