GOG
- de Giovanni Papini
Papini: jurnalist, eseist, critic literar și poet Italian, s-a născut în Florența în 1881, debutând ca scriitor cu o serie de povestiri metafizice. Una dintre cele mai interesante creații de-ale sale este „Gog”. Cele mai multe ironii puse pe seama protagonistului operei se regăsesc și în realitatea lumii de astăzi. Gog, porecla de la Goggins, este un excentric milionar american din Hawaii care s-a săturat de a fi „sclavul banului”, așa că la vârsta de 50 de ani se hotărăște să exploreze lumea și toate ciudățeniile ei. Scriitorul îl intâlnește pe acest Gog într-un azil de nebuni, unde îi este înmânat un dosar cu diferite povești din locurile vizitate.
Povestea insulei
Pe o insulă neatinsă de civilizație, cu resurse limitate, exista o singură regulă: trebuie păstrat un numar fix de oameni. Și pentru a fi respectat acest lucru, în fiecare an, pentru fiecare copil născut, se omora un om. Ceea ce este interesant este cum se alegeau oamenii care urmau să fie omorâti: într-un sac erau puse tăblițe cu numele fiecarui om din sat, inclusiv al celor nou-născuți. Un câine alegea câte tablițe trebuia, iar ghinioniștii aleși aveau 3 zile pentru a se sinucide, altfel erau aruncați în mare într-un sac cu pietre. Sigur, această metodă de a controla demografica populației nu era una ideala, deoarece se întampla să fie ales chiar nou-nascutul din acel an, sau ambii parinți ai acestuia, astfel copilul rămânând orfan, dar legea este lege și numărul de oameni era menținut constant.
Măștile
Gog pune problema falsității de care dau dovadă oamenii, astfel găsind soluția ideală: măștile. Cu alte cuvinte, dacă fiecare om ar purta mască, pe de o parte, nu ar mai trebui să se forțeze în a mima sentimente pe care nu le simte, și pe de alta, nu ar mai exista urâțenie, deoarece nimeni nu va dori să poarte o mască urâtă. Și să nu uităm de factorul igienic, masca protejand epiderma fetei.’’1. Avantaj igienic. Protecţia epidermei feţei. 2. Estetic. Masca făcută după comanda noastră ar fi totdeauna mai frumoasă decât figura naturală şi ne-ar scuti să vedem atâtea fizionomii idioate şi deformate.3. Moral. Necesitatea de a simula — adică de a potrivi figurile noastre cu sentimentele pe care aproape niciodată nu le simţim — ar fi destul de redusă, limitată numai la cuvinte. Am putea să vizităm pe un prieten nenorocit fără să se vadă în trăsăturile feţei o durere pe care n-o simţim. 4. Avantaj educativ. Întrebuinţarea prelungită a aceleiaşi măşti […] sfârşeşte prin a modela figura omului şi a transforma chiar caracterul celui care o poartă.”
O sută de inimi
S-a reușit imposibilul: o inimă de animal a reușit să supraviețuiască în afara corpului, într-un borcan cu soluție salină, pentru câteva zile. Auzind de asta, Gog poruncește să i se aducă 100 de inimi(“din pacate,de porc”) în 100 de borcane. Așadar, Gog are acum în marea lui casă o cameră în care 100 de inimi bat ca niște ceasornice, monoton. După câteva zile de admirație, Gog se plictisește de ele și se descotorosește de acestea.
Egolatria
Fiind un ateu convins și neconvenindu-i nici o altă religie, Gog propune o nouă religie: egolatria. „Religia nouă şi definitivă, pe care eu o propun oamenilor, este Egolatria. Fiecare se va adora pe sine. Fiecare va avea Dumnezeul său personal: pe sine însuşi.” Astfel, „Baia zilnică sau săptămânală va fi echivalentul botezului; mâncarea va înlocui împărtăşania; pierderea trecătoare a conştiinţei Eului, va fi pocăinţa.” Astfel, Gog spune verde în față o ipoteză valabilă și astăzi: omul nu respectă și nu iubește pe nimeni altcineva în afară de sine însuși, iar respectul pentru Dumnezeu, patrie,omenire,etc vine din frica sau superstitie. Pe parcursul calatoriei sale, Gog intalneste tot felul de personalitati precum Lenin, Edison, Einstein, Ford, Gandhi,care sunt prezentate cu totul altfel fata de cum le gasim in cartile de istorie.
Cu toate acestea, tot nu pot cuprinde geniul desăvârșit al lui Papini în doar câteva rânduri, și cu siguranță nu pot să descriu cu exactitate tot ce presupune “Gog” și lectura acestuia: extravaganța, nebunia, exagerarea, curajul, noutatea... Dacă dorești să citești o carte din 1931 care se întâmpă să surprindă cu exactitate problemele societății de astăzi, care te plimbă dintr-o țară în alta, de pe un continent pe altul, care cu fiecare capitol șochează și mai mult prin ideile pe care le propune, care se apropie cu certitudine de capodopera lui Alighieri, “Divina Comedie”, atunci cartea aceasta reprezintă ceea ce ai nevoie.
Maia Mateescu 10 E
