1. MIRCEA ELIADE, elev de liceu, s-a afirmat în paginile revistei Vlăstarul, ,,pe care o redacta aproape singur şi cu prea puţinul ajutor al câtorva colegi”. Dovada se regăseşte în scrierea memorialistică Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (Iaşi, Editura Institutului European, 1994, p.100) a lui Arşavir Acterian, coleg de liceu cu M. Eliade.
2. MIRCEA ELIADE cânta la pian. Mărturii în acest sens regăsim fie în numere ale revistei Vlăstarul (spre exemplu, în nr. 4-5/1925, este menţionată contribuţia sa în cadrul Şedinţelor literare: ,,ne-a cântat la pian bucăţi din Grieg, Eisenhadler”), fie în cartea lui A. Acterian: ,,participa la festivităţile şcolii, cântând la pian”.
3. NICOLAE STEINHARDT, într-un numar al ,,Vlăstarului“ din anul 1929, și-a exprimat părerea cu privire la scopul revistei. Iată cuvintele sale: E bine cunoscut gustul, adesea exagerat, al adolescenților pentru dialectică, idei, cărți și tot ceea ce e ideal. Din acest gust a rezultat (...) dorința de a scrie, comună aproape tuturor tinerilor. Care e omul care n-a compus în tinerețea lui cel puțin câteva versuri proaste? Revista Vlăstarul a fost făcută tocmai pentru a satisface aceasta dorința și a da posibilitatea elevilor acestui liceu să-și publice încercările cele mai reușite.
4. În anul 1928, CONSTANTIN NOICA (elev al Liceului„Spiru Haret“) mărturisea că s-a numărat printre cei care au contribuit la reapariția revistei Vlăstarul. În articolul Revizuiri, Noica intuia rolul revistei: acela de a permite manifestarea autentică a „fondului sufletesc al câtorva. Talentul nu e axa de susținere a gesturilor din arta tinerilor. Dacă se găsește, cu atât mai bine. Tinerii sunt artiști dintr'altă pricină: pentru că sunt autentici“.(Vlăstarul, anul V, nr. 1, p.7).
5. Încă din 1925 a fost evidenţiată, într-o şedinţă a Comitetului şcolar, importanţa unei reviste şcolare, în general, şi a Vlăstarului,în special. În Registrul de procese verbale al Comitetului şcolar din anii 1920-1932, la pagina 111, revista era caracterizată drept ,,cea mai deseamă emulaţiune pentru elevii acestui liceu“. De asemenea, se insista asupra contribuţiei tuturor profesorilor pentru a deveni ,,o revistă şcolară de mare însemnătate“.
6. Iniţial, pentru uniformele elevilor, s-a optat pentru culoarea „gris stropit”. Informaţia o regăsim într-un proces-verbal din 11 iunie 1926, înacelaşi Registru, la pagina 176.
7. Pe lângă revista Vlăstarul, elevii Liceului,,Spiru Haret“ au mai publicat încă două reviste, între anii 1930-1931. Ele s-au numit: Lumini şi umbre (sub coordonarea profesorului G.Marinescu, care coordona, simultan, şi activitatea Vlăstarului) şi Mlădiţa.
8. Există un număr al revistei, apărut în anul 1943, despre a cărui existență nu s-a scris. În Dicționarul presei românești, e menționat anul 1942, urmat de o pauză. Echipa Vlăstarul a intrat însă în posesia lui în anul 2016.
