Existența de astăzi a revistei Vlăstarul datorează mult prin mesaj (...) acestui stil al revistei noastre, numit
M I R C E A E L I A D E
prof. Alexandru Constantinescu
„M-am plimbat iarăși prin curtea largă , cu platani, ca în zilele examenului. M-a cuprins deodată un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. Pe mine mă întristau clasele în care, peste puțîn timp, nu vor mai zări nicio față cunoscută. Și mă întrista portarul, și orga măruntă, ascunsă sub scară și dulapurile cu cărți din care atât am citit...“
M. Eliade , Romanul adolescentului miop
La șase ani, înainte de a începe cursurile primare, el știa să citească . Citea mult și la întîmplare ce găsea în biblioteca casei sau aiurea. La începerea anului școlar, în prima săptămână de școală, citea manualele din scoarță în scoarță. A urmat interdicția tatălui de a mai citi, la recomandarea învățătorului (pe motiv că este miop). Și totuși...
În toamna anului 1916, când căpitanul Gh. Eliade , tatăl băiatului, pleacă pe front, pentru o perioadă de doi ani, când școala se amână pentru patru luni, Mircea scapă „ca din pușcă“ pe străzile și maidanele din cartier (să-i zicem zona „Mântuleasa“). El se alătură altor băieți și experimentează o viață autentică de gherilă urbană, atât de dragă oricărui copil: joaca de-a războiul, joaca de camuflare și surprindere a adversarului, de inspecție introspecție a locurilor. Este un copil activ și imaginativ. (...)
În această tipologie a copiilor precoce în arta lecturii și a studiului „individual“, putem regăsi, alături de Mircea Eliade, mulți, foarte mulți elevi trăitori în băncile Liceului „Spiru Haret“. Numai din generația lui amintim pe Grigore Moisil, Constantin Noica, Alexandru Ciorănescu, Nicolae Steinhardt, Barbu Brezianu, Alexandru Elian şi lista poate continua...
Vine la Liceul „Spiru Haret ” în anul I (clasa a cincea de astăzi) ca un elev bun, dar deja concentrat pe câteva direcții de studiu care îl stimulau și îl preocupau: științele naturii, chimia și, bineînțeles, lectura ca fel de „a fi“.
Celelalte discipline nu-l interesează și le tratează ca atare. Astfel încep „problemele de adaptare“ la rigoarea și exigențele impuse de profesorii școlii, de altfel personalități recunoscute în învățământul secundar de atunci. Urmând secția reală a liceului, se lovește de matematică, dar, de fapt, nu atât disciplina îl deranjează, cât felul (stilul) în care profesorul Banciu îl trata pe elevul său. În mod evident, toți colegii și chiar profesorii erau conștienți de inteligența vie și puterea de muncă (titanică pentru un copil-adolescent) ale elevului Mircea Eliade și considerau comportamentul lui în raport cu aceste discipline „delicate“ ca pe unul neglijent, dacă nu chiar „sfidător“.
Și chiar așa și era. De atunci se accentuează una din trăsăturile puternice ale viitorului savant: se dăruia întru totul lucrurilor-studiilor care îl pasionau și îl preocupau, neglijând aproape în totalitate celelalte obligații, nevoi sau relații impuse de sistem.(...)
O parte însemnată a operei lui Mircea Eliade își are rădăcinile în lecturile, meditațiile, preocupările mai mult sau mai puțîn „culte“ din perioada liceului (evidente în articolele publicate în Vlăstarul) și se vor regăsi cu o claritate chirurgicală în jurnalul său.
Începând cu clasa a 7-a de liceu, se mută la secția modernă (uman), scapă de „teroarea“ matematicii, iar percepția profesorilor se schimbă în cazul elevului Mircea Eliade. De altfel, el publicase deja primele scrieri personale în câteva reviste de popularizare, la vârsta de 14-15 ani. La 17 ani, este acceptat în paginile suplimentului literar al „prestigiosului“ cotidian Universul.
Nicolae Steinhardt, mai mic cu câțiva ani decât Mircea Eliade, își amintește despre colegul său că n-a excelat la toate materiile, dar aparținea totuși tipului de elev excepțional: câtuși de puțin tocilar, căci avea preferințe, în subiectele care nu-l atrăgeau nu se sfia să le trateze cu fățișă desconsiderare.
În perioada cursului superior al liceului, el este și elevul coordonator al primelor numere ale revistei Vlăstarul (primul număr a apărut în 25 decembrie 1923) și colaborează punându-și amprenta asupra următoarelor numere ale revistei, până la terminarea studiilor liceale. Va publica în revistă articole cu impact pentru generațiile următoare de elevi și în perioada studenției.
Existența de astăzi a revistei Vlăstarul datorează mult prin mesaj și imaginar al tradiției acestui stil al revistei noastre, numit MIRCEA ELIADE.(...)
DESPRENOI
Te încântă ceva în jur?
Sau te nemulțumește?
Vrei să ne spui, chiar și puțin, ceva din ce ai trăit?
Sau să-ți fie publicate creațiile?
Așteptăm un semn de la tine. Doar atât.
ECHIPA